» NOUTĂŢI

9 12.2009

Andra si Catalin Maruta - Happy Hour in 2


Viva

 

Ne-am intalnit cu cei doi intr-o dupa-amiaza tarzie de toamna. Catalin ne-a zambit printre telefoanele date si primite, iar Andra ne-a intampinat, ca de obicei, cu caldura. Ne-am dat seama ca au toate sansele sa imbatraneasca impreuna si asta nu pentru ca noi putem vedea viitorul, ci pentru ca prezentul lor arata foarte bine.

 

Andra si Catalin Maruta

Am inceput discutia cu cei doi razand: „ Nu-i asa ca tu nu ne intrebi nimic despre copil?” I-am asigurat ca nu se va intampla asta, zambind la gandul ca atunci cand Andra va fi insarcinata probabil ca va fi cea mai asteptata si „ceruta” sarcina de pe la noi...In schimb, am avut parte de o discutie plina de umor, in care am vorbit despre vacante, scandaluri si audiente, despre iubire, traiul in comun si stres. Nu au ocolit raspunsurile, desi uneori ne-au privit cu uimire. Mai ales atunci cand am intrebat despre compromisul din meseriile lor...

 

Sa vorbim intai despre vacante. Cum vi le petrecti? Cu va fi anul acesta?

Andra: De obicei, cat mai departe. Destinatiile difera in functie de momentul anului si de starea noastra. Dar asta nu inseamna ca ne ducem neaparat vara la palmieri si iarna la schi. Cateodata, incercam experiente ciudate... anul trecut, de exemplu, am facut un Revelion cald in Dubai si a fost foarte frumos. Important la o vacanta este sa fii alaturi de persoana iubita si de prietenii tai cei mai buni...
Catalin: Nu stim suta la suta unde plecam anul asta, pe noi ne lovesc deciziile spontane, chiar daca sunt destinatii la care visam de mult timp. Pregatirile propriu-zise le facem cam in ultimul moment. Stam deprimant de prost cu timpul liber, de fapt, asta e drama! (rade) Dar din cate se pare, tot in Dubai vom merge si anul acesta...


Nu sunteti obositi? V-am vazut la shooting...Catalin a raspuns incontinuu la telefon, iar Andra era cu o zi inainte de filmarea videoclipului...Voi cand va mai traiti viata?

C: Stiu, eu sunt agasant cu telefonul -  si credeti-ma, nu apuc sa raspund decat apelurilor foarte importante, care au legatura cu munca mea sau cu familia, le raspund celor apropiati si importanti. Sau apelurilor care, in caz contrar, se soldeaza cu explozii si sinucideri. (rade) Daca as reusi sa raspund la tot ce suna-n buzunarul meu, as muri si de inanitie si de oboseala.
A: Oboseala se resimte adesea – si culmea, nu cand te-ai astepta. E o stare perfida, se instaleaza cand ti-e lumea mai draga, cand ai mai multa nevoie de tine. Facem eforturi disperate sa ne respectam macar o norma minima de somn, de bun-simt, ca si-asa , in rest, cu mesele si relaxarea de peste zi nu stam tocmai bine.

 

Viva

Craciunul a ramas pentru voi o sarbatoare petrecuta in familia... mare? Sau il faceti doar voi doi?

A: Asa ne-am dori si repetam ritualul cat de des se poate. Desigur, daca nu suntem plecati la capatul lumii, facem Craciunul cu familia reunita sau cu ambele familii, pe rand, in caz ca nu se poate concomitent. Ba chiar mai pastram o felie de zi si pentru prieteni...
C: Eu nu stiu cum reusim sa mancam atat, de fapt. (rade) Fiindca, logic, daca o luam cu mersul din casa in casa, din mama soacra in mama soacra, din prieten in prieten si pe urma mai vin si ei la noi, toate astea se lasa cu un ospat pe cinste. C-asa-i romanul, cand se veseleste...(rade)

 

Stiu ca va place sa gatiti. Vorbiti-mi despre aceasta placere...

A: De cate ori avem timp, gatim fie ceva traditional, clasic, gen fripturi asortate cu diverse garnituri de legume si sosuri gustoase, fie chiar mancaruri mai exotice, placut condimentate. Gatim fiindca ne place, probabil de-aia suntem entuziasti, pentru ca, spre deosebire de alte familii, noi nu gatim fiindca nu avem incotro, ci pentru ca asta ne relaxeaza.
C: Acum, spre deosebire de vremurile burlaciei mele zbuciumate, cand nu nimeream niciun ou fiert (aveam cronometru special), acum am deprins cate ceva din arta prepararii unor mancaruri sanatoase si gustoase. Nici nu ma recunoasc!

Despre televiziune, muzica, stres si compromis

Catalin, ai deja 3 ani la Pro Tv, dar anul acesta am oservat ca si tu, e drept, mai delicat, te-ai indreptat spre zona usor tabloida a vietii vedetelor. Ti se pare un compromis pentru audienta?

C: Voi numiti „zona tabloida” tot ce nu e strict cultural, blajin, bombastic sau ipocrit. Nu am migrat catre zona tabloida in sensul speculatiilor si meschinariilor care survin cateodata in aria respectiva, eu doar am mai slabit un pic nodul cravatei, atat. M-am saturat sa vorbesc doar cu artisti care-si aduc ifosele cu ei. Si trec la atacuri incomode si obraznice atunci cand consider ca publicul merita sa stie mai mult despre ceea ce e in spatele sclipiciului. Iar daca asta aduce si audienta, cu atat mai bine.

 

Anul acesta Pro Tv implineste 14 ani. Ce pregatesti pentru 1 decembrie?

Suntem in plina planificare si survin schimbari in fiecare zi. Pregatesc si eu ceva, vom avea un „Happy Hour” cu totul si cu totul special. Va fi, ca de obicei, o sarbatoare inedita, cum este tot ce-a realizat si ce-a sarbatorit Pro Tv pana acum!

Viva

Andra, stiu ca pe langa concerte si albume, canti si la nunti. Ba, mai mult, canti si muzica populara. Sunt acestea compromisuri?

Compromisuri? Intrebarea in sine ma surprinde, ca sa fiu sincera, mai ales partea legata de muzica populara. De cand a ajuns folclorul un compromis?! Nici vorba. Iar faptul ca mai cant si la nunti tine de abordarea mea personala a relatiei cu publicul, imi face placere sa cunosc oameni si sa petrec o seara frumoasa cu ei, mai ales ca... cei care ma cheama isi doresc ca eu sa fiu acolo... iar de foarte multe ori am vazut mirese plangand de bucurie atunci cand interpretam o piesa de dragoste.

 

Catalin, ce se intampla, dupa parerea ta cu televiziunile, cu programele, cu vedetele? Cine mai face ei? Esti sclavul audientei? Te uiti dimineata pe cifre?

A ma uita peste cifre intra in fisa postului meu Evident, as vrea sa fiu doar un personaj visator, spontan si desprins total de problema business-ului, dar televiziunea nu e un club unde intri, dansezi, consumi, te maimutaresti si pleci. Trebuie sa si gandesti in perspectiva, sa oferi ceva, sa contribui, sa cladesti. Uneori, e foarte istovitoare incercarea de a face senzatie cu invitatii tai, fara sa pici in carcoteca si ridicol, toate astea trebuie gandite cu precizie moleculara. Eu incerc sa raman lucid si nu ma imbat cu succesul prezentului. Eu si echipa mea incercam sa mentinem un echilibru in emisiune si sa gandim in permanenta pasul urmator, trebuie sa avem grija de ceea ce vine, de prognozele media, de cum se rasucesc vremurile si toanele. Cat despre cine mai face audienta, nu putem vorbi de audienta „indiferent de context”. Contextul poate fi o eclipsa de soare, iar la acel moment, lumea e gramada pe strazi, cu ochelari negri de plastic pe nas, iar eu fac cea mai mare audienta daca aduc in emisiune probabil un extraterestru si familia lui. Eu am promovat aproape agresiv lucrurile autentice, asta e valoarea care ma defineste, nu suport butaforia ieftina si carcasele moi, proaste. Stii ca n-am rabdare cu ipocritii.

 

Cat munesti pe zi?

Intr-un fel sau altul, muncesc toata ziua. De la prima ora suna telefoanele, timp de ore intregi eu si echipa mea de la „Happy Hour” punem la punct detalii, palpitam cand invitatii dispar sau fac mofturi, ne revenim cand apar si se poate discuta cu ei, apoi sunt contracte, intalniri cu sponsori, sedinte de sumar, dupa-amiaza e emisiunea, punctul culminant... Multi isi imagineaza, probabil, ca munca mea se reduce la dialogurile in direct de la „Happy Hour”. Nici n-aveti idee cu cate raguseli si fire de par alb cotizez eu, zilnic, la bunul mers al lucrurilor.

 

Viva

Te indispun povestile triste din viata invitatilor tai? Ai tendinta sa-i judeci?

Nu ma indispun pe mine personal povestile lor propriu-zis, dar imi dau subiect de gandire. Oricat ai fi de lucid si cu sange rece, tot nu te poti detasa de tot, fiindca te pui, instinctiv, in locul lor. Si cauti sa alfi de la tine insuti cum ai fi reactionat intr-o situatie similara. Daca sunt nervos, am tendinta sa judec o replica sau un comportament, dar cand imi trece, incep sa filtrez si sa acord circumstante atenuante.

 

Dupa toate aceste povesti, te-ai transformat intr-un mizantrop?

Daca si eu sunt mizantrop, atunci ce sa mai zic de altii, care-si manifesta imbufnarile cu fiecare ocazie si urasc totul in jur, incepand cu oamenii si terminand cu propria soarta?! Eu sunt genul jovial, iar daca uneori devin drastic sau chiar dur cu anumite vedete, n-o fac din antipatie pentru categoria in sine, ci pentru situatia creata. Vedetele din Romania constituie o grupare periculos de pestrita, in ziua de azi, cand o voce geniala poate sa fie inca anonima, pe cata vreme un fandosit care traieste din playback si-si insala iubita sta tolanit numai pe prima pagina a revistelor, pe toate tarabele.

Despre cuplu, inainte si dupa „DA”

Viva

Ce ati descoperit frumos la celalalt de cand locuiti impreuna?

A: Credeam ca e un copil si ca-i va fi greu sa devina matur si responsabil, dar m-am temut degeaba. Catalin e un om aparte si e foarte subtil si sensibil, atent la amanunte semnificative, putina lume si-ar fi imaginat latura asta a lui.
C: Andra m-a vindecat de orice teama a vietii in doi, o inhibitie tipic masculina, as zice. Viata alturi de ea a fost de la bun inceput o insula de calm si reverie, de pace. E foarte naturala in tot ce face, a stiut sa-mi dea senzatia aceea confortabila ca n-as fi convietuit cu nimeni mai frumos.

 

Cum iti intampini partenerul cand vine acasa? Cu ce intrebare? Cu ce gest?

A: Cu un zambet si-o sarutare, asta intotdeauna.
C: O astept mereu, indiferent de ora, cu o imbratisare si un sarut...

 

Ce se schimba intre doi oameni atunci cand stau impreuna?

C: Amandoi incep sa se teama de schimbarile care s-ar putea produce cu partenerul, pe parcursul relatiei. Nu recunoastem ca ne schimbam noi, ci pandim mai degraba schimbarile celuilalt.
A: Au mai multa intimitate a dialogului, mai multa incredere unul in celalalt. Au senzatia ca merg pe un teren sigur si nu mai trebuie sa-si gaseasca un ragaz sa se intalneasca in oras.

 

In ce se transforma dorul de dinaintea casatoriei, dupa ce te casatoresti?

A: Dorul ramane, doar ca e dozat pe distante orare mai mici. Mie mi-e dor de Catalin cand trec ceasuri si nu vorbim, fiindca suntem obisnuiti sa comunicam foarte des.
C: Pe mine dorul ma chinuie, ma solicita, mie nu-mi place sa-mi fie dor, desi e o notiune asa poetica si frumoasa. Vreau ca Andra, femeia pe care o iubesc, sa fie langa mine, nu sa fac exercitii de tortura motivanta.

 

Viva

Ce va intreba lumea inainte de a va lua si ce va intreaba acum, dupa ce ati facut pasul?

A: Bineinteles, inainte de nunta, ne intrebau cand ne casatorim. Acum, ne intreaba cand vom avea copii. Si daca am avea cinci copii, probabil ne-ar intreba pe cand si al saselea.
C: Au fost diverse intrebari obsedante, care ma innebunisera. „E adevarat ca v-ati logodit?”, „E adevarat ca v-ati mutat impreuna?”, „E adevarat ca va casatoriti?” Acum au trecut la grijile demografice. „E adevarat ca e insarcinata?” Ma intreaba ce nume le dam copiilor nostri, care nu sunt nici macar conceputi!

 

Cat de des va spuneti acum „te iubesc”?

C: Mai des ca inainte, stiu ca nu credeti, dar intrbati-o! Acum sunt mai relaxat si-mi iese intonatia mai firesc! (rade)
A: Cred ca acum imi spune mai des „te iubesc”, pentru ca si eu ii spun mai des...De fapt, acum am trecut amandoi la o formula ceva mai incitanta, ne intrebam reciproc: „Ma mai iubesti?”, asta ca sa mai si palpitam o secunda, sa nu zica lumea ca o casnicie e sinonima cu blazarea (rade)

 

Ce faceti cand va e dor sa fiti independenti?

A: Nu mi-e dor sa fiu independenta, fiindca sunt intotdeauna independenta. N-am avut nicio clipa senzatia ca odata cu casatoria mi-am pierdut privilegiile de femeie libera.
C: Subscriu. Inainte de a ma insura, nu eram la fel de independent, poate si pentru faptul ca era senzatia asta de incertitudine in ceea ce-l privea pe celalalt, nu stiam exact unul de altul, si, inevitabil, simteam nevoia sa ne sunam si sa ne chestionam mai des si mai insistent decat acum. Dar revenind la intrebare, daca vreau sa-mi iau lumea-n cap, iesa sa ma plimb singur prin oras. Problema nu e cand plec, ci cand ma intorc! Abia atunci incepe distractia adevarata. (rade)