» NOUTĂŢI

Interviu Flacăra - Andra: ”Nu sunt un star de o vară”

Sursa: interviu Flacăra

 

Andra. Andra Măruță. O imagine specială în peisajul muzical românesc. O carieră ascendentă. O persoană echilibrată, ce pare uneori retrasă. O ardeleancă. Soția lui Cătălin Măruță.

 

 

Înainte de orice, să vorbim despre copilărie. Care este cea mai puternică amintire, e legata de muzică?

Într-adevăr, amintirile despre muzică de multe ori tind să le eclipseze pe celelalte, așa că pot confirma, amintirea cea mai intensă datează din ziua când am debutat la Tip Top Minitop; eram o ghemotoacă în costum național, aveam șapte ani, am mai povestit și cu alte ocazii, am fost mai mândră că niciodată, de fapt a fost prima dată când am simțit mândrie pură, în viața mea!

Care este cea mai frumoasă imagine a locurilor natale? A Ardealului?

Imaginea liniștii, pur și simplu. Erau locuri pașnice, în Câmpia Turzii viața are alt ritm, nimeni nu e așa agitat și nerăbdător că aici, în Capitală. Cea mai dragă amintire mi-e familia mea de ardeleni, alături de alte familii de ardeleni, unii rude, unii prieteni, adunați în jurul meselor sau bradului de Crăciun - sau, vara, la ceea ce azi numim "picnicuri", care atunci erau, pur și simplu, mese la iarbă verde... și parcă și iarba era mai verde...

Într-o lume atât de agitată - mă refer la cea a showbizz-ului suprapusă peste cea a Capitalei - cum reușești să-ți găsești linistea?

De multe ori, chiar nu-mi găsesc liniștea, dar m-am obișnuit să consider asta un lucru bun. Prea multă liniște dăunează creației, artiștii în general au o agitație care le e specifică. Am un program foarte încărcat, uneori mă disperă ritmul în care alerg, dar liniștea adevarată o găsesc acasă, în fiecare seară, în living-ul meu, lângă soțul meu. Sau în vacanțe, în călătorii...

Cariera ta muzicală este într-o continuă și constantă creștere - unde dorești sau speri că vei ajunge?

Îmi doresc să ajung în punctul în care să știu că las ceva în urma mea, că nu sunt un star de o vară sau, mă rog, de mai multe veri. Planeta e plină de cântăreți meteorici, de Macarene de-un sezon, de lovituri financiare care asigură un trai călduț soliștilor, dar cam atât, ei intră în umbră la scurt timp după ce hitul lor se prăfuiește. Eu nu-mi doresc ascensiuni rapide și precare, prefer să conving încet, frumos, să lansez piese și albume noi atunci când știu că e momentul. Și cred că stilul meu dă roade și asta mă bucură enorm; publicul meu agreează acest stil și mă susține întotdeauna.

Cum reușești să echilibrezi cariera și viața personală?

E foarte important să nu fii slab și să nu-i lași pe alții să-ți facă program, să te hărțuiască și să te priveze de micile tale bucurii. Eu, de exemplu, am decis să nu cânt de Sărbători și să le petrec cu familia mea. E doar una dintre măsurile pe care le-am luat. Și apoi, îmi las întotdeauna timp și de vacanțe; eu nu-i înteleg pe cei care spun că, de nu știu câți ani, nu și-au mai luat concediu. Așa ceva e inuman și cred că e și inutil. Și, la nivel de zi cu zi, păstrez niște ceasuri importante pentru căsnicia mea, nu sacrific totul prostește, n-ar avea sens.

Daca știi să te organizezi, poți să te ții și de carieră, și de casă, cu atât mai mult cu cât și Cătălin e la fel de ocupat și întelege perfect situația. Te-ai gândit vreodată să predai? Să scrii? Să joci într-un film?

M-am gândit, îmi trec tot felul de lucruri prin cap, dar nimic n-a fost atât de puternic, încât să-mi distragă atenția de la muzică. Sunt cântăreață și asta e prioritatea mea. Iar în măsura în care mai apar și alte proiecte, cum e cel actual cu emisiunea de la Antena 1, le dau curs. Însa, repet, numai în măsura în care nu-mi afectează profesia actuală. Am refuzat propunerea (tentantă financiar) de a juca într-o telenovelă, fiindcă mi-am dat seama că aș fi sacrificat prea multe ore în platou și îmi puneam în pericol cariera muzicală.

Cum e viața lângă o altă vedetă - de televiziune? E mai ușor, mai greu?

Nu e nici mai ușor, nici mai greu, dar de un lucru sunt sigură: e mai interesant. În cazul nostru concret, amândoi suntem persoane publice și știm ce presupune asta, de-aia ne și întelegem atât de bine. Aș zice că suntem enervanți pentru ceilalți, mai degrabă, de exemplu nouă ne sună telefoanele continuu, iar asta îi scoate din minți pe cei din jur, ne scuzăm cât putem, dar prietenii ne înteleg până la urmă, că nu avem încotro, pentru că asta e meseria.

Care a fost cea mai frecventă întrebare care ți-a fost adresată? Și ce ai răspuns? Răspunsul s-a modificat în timp?

În ultima vreme, asta e cea mai frecventă: "Când crezi că vei fi mămică?" Noi suntem pregătiți să devenim părinți, de-acum încolo e chestiune de soartă. Și nu, răspunsul nu s-a modificat. Și mai sunt întrebată foarte, foarte des dacă nu prefer cariera în televiziune sau în muzică... Și, iarăși, răspunsul nu s-a schimbat și nu se va schimba: prefer muzica.

Ce întrebare nu ți-a fost adresată niciodată?

Exact asta pe care mi-ai adresat-o acum! Și, desigur, ar mai fi câteva miliarde de întrebări care nu mi-au fost adresate niciodată, dar fiindcă și asta e o întrebare nouă, m-a luat prin surprindere. De exemplu, nu m-a întrebat nimeni formula chimica a zahărului industrial. Glumesc. Dar mai e timp, am viața înainte.