» NOUTĂŢI

Interviu OK SpecialBusinessCards.ro - Andra: "...eu mă simt un om normal..."

Sursa: articol OK SpecialBusinessCards.ro

 

"...eu mă simt un om normal..."

 

Povesteşte-ne, te rog, cum şi când a început cariera ta profesională?

Atunci când am început eu să cânt, încă era prematur să vorbesc despre o „carieră", profesia s-a definit mai târziu. Eu am cântat de la vârste foarte fragede, iar la 7 ani am debutat în emisiunea Tip Top Minitop, la TVR. Tatăl meu m-a dus pur și simplu de mână, la preselecție, a fost prima mea confruntare cu emoția. Așa a început... și apoi am prins curaj și am fost remarcată... iar restul se știe.

 

Ţi-ai dorit întotdeauna să ajungi o artistă?

Am fost o mică artistă încă dinainte de a mă gândi ce fac cu viața mea, deci la mine cronologia e un pic inversată, dat fiind faptul că am debutat așa devreme. În aceste condiții, am știut dintotdeauna că locul meu e pe scenă, în muzică... Nu-mi amintesc să mă fi gândit vreodată serios la vreun alt gen de carieră, de meserie...

Cum este să fii vedetă?

Din interiorul problemei, mie mi se pare un lucru absolut firesc, eu mă simt un om normal, deși sunt conștienta că lumea mă privește altfel decât pe oamenii care trec zilnic pe stradă, in anonimat. Eu am, însă, o viață așa cum are toată lumea: muncesc, iubesc, am visuri, am treburi de rezolvat, mănânc, dorm, plec în vacanțe... Doar că n-am un serviciu de la 8.00 la 16.00, ci am niște „ture" un pic mai flexibile, atâta tot.

 

Care a fost apogeul carierei tale de până acum şi care este ţinta la care vrei să ajungi?

Îmi place să cred că sunt încă în drum spre apogeu, nu vreau să accept ideea că am atins deja punctul maxim al posibilităților mele artistice, dar dacă ne referim doar la ce-a fost până acum, cred că momentul cel mai frumos și onorant pentru mine a fost când am obținut, a treia oară consecutiv, titlul de „Cea mai bună cantăreață", la Gala Zece pentru România, anul trecut. Și asta m-a bucurat enorm, în primul rând fiindcă premiile se dau pe baza votului publicului din toată țara, deci nu e alegerea subiectivă a unui juriu. Asta mi-a confrmat că piesele mele ajung unde trebuie, la inimă, la suflet.

 

De ceva vreme cochetezi şi cu televiziunea. Ţi-ar plăcea o carieră şi în acest domeniu?

 

Nu se pune problema, vreodată, sa renunț la muzică pentru televiziune. Emisiunile tv pe care le moderez sunt doar niște experimente artistice, niște completări ale carierei mele, niște pasiuni adiționale. Le accept numai în măsura în care nu mă smulg de lângă muzică. Eu sunt și voi rămâne cântăreață, deci orice altceva aș mai face între timp, va fi pur temporar, întâmplător sau secundar.

 

Tu şi soţul său vă consideraţi rivali din punct de vedere profesional, având în vedere că lucraţi la două televiziuni concurente?

 

Nici vorbă. Numai televiziunile sunt concurente, nu și noi. În primul rând, nu avem același target, nu ne adresăm aceluiași segment de public neapărat, deși ambele sunt emisiuni de divertisment, ce-i drept. Și nu avem același segment orar, deci nu ne luptăm pe audiențe în mod direct, că asta ar fi fost un pic mai ciudat, să zicem. Și, în plus, Cătălin îmi este cel mai bun sfătuitor, mă bazez pe experiența și pe intuițiile lui, îi cer părerea și ajutorul foarte des și mă sprijină fără ezitare.

 

A existat vreodată un moment în care ai regretat decizia pe care ai luat-o şi anume să devii cântăreaţă?

 

Absolut niciodată, asta îmi place, asta mă reprezintă, asta sunt. Nu ascund că am avut și momente mai grele uneori, ca fiecare artist din țara asta, dar niciodată nu s-a ajuns până într-acolo, încât să-mi pun problema să renunț la muzică. Asta e vocația mea, fără muzică nici n-am idee cum ar arăta viața, nu văd cu ce-aș putea înlocui vreodată muzica în sufletul meu. Exclus.

 

Dacă n-ai fi fost artistă, ce altceva ţi-ar fi plăcut să faci?

 

Cum am spus, ăsta e un exercițiu de imaginație foarte greu, fiindcă de când mă știu, am cântat. Dar ca să ne jucăm de-a „ce-ar fi dacă...", să zicem că mi-ar fi plăcut să fiu ghid la o agenție bună de turism, ca să calatoresc în voie, în toată lumea. Sau să fiu fotograf profesionist , de exemplu... Dar mi-ar fi plăcut să fiu și actriță, în fond, fiindcă poți avea acces la o experiență umană fabuloasă.

 

Acum a devenit aproape la modă să joci în filme. Pe tine nu te tentează un rol într-o telenovelă, ceva?

 

Din senin, nu mă tentează, dar am primit propuneri să joc în telenovele, într-una chiar mi s-a propus rolul principal, iar scenariul era foarte măgulitor pentru personaj. Dar, după ce m-am gândit bine și am studiat condițiile de lucru, am refuzat, fiindcă urma să-mi petrec întreaga zi la filmări și ar fi trebuit să renunț la multe proiecte muzicale sau, cel puțin, să le amân, ceea ce nici nu concep. Nu vreau să-mi dezamăgesc publicul care are atâta încredere in mine și care mă iubește.

 

Cum şi în ce mod s-a schimbat viaţa ta de când ţi-ai întemeiat o familie alături de Măruţă?

 

Viața mea s-a schimbat în bine, categoric. Am devenit mai organizată, mai calmă, mai responsabilă. Am învățat cum se împarte totul la doi, și zilele bune, și zilele mai puțin bune, și vorbele, și gândurile. Mă simt mai iubită, mai sigură pe dragostea mea, mai pregătită să înfrunt viața, cu orice mi-ar oferi viitorul. Mă simt protejată.

 

 

 

 

Ce înseamnă pentru tine noţiunea de familie?

 

Familia nu e doar o structură casnică, e locul unde înveți să renunți la orice egoism și la orice moft inutil. E o probă interesantă de viață, nu oricine face față la ideea de familie, la modificările de atitudine care apar o dată cu căsătoria. Unii clachează, dar eu sunt mândră că, în cazul meu și al lui Cătălin, familia ne-a făcut mai atenți la detalii și la sufletul omului, ne-am simțit dintr-o dată mai maturi, în sensul bun.

 

Câţi copiii vă doriţi?

 

Nu ne planificăm copiii din punct de vedere numeric, câți va vrea Dumnezeu să ne dea, atâția vom avea, înseamnă că atât merităm. Noi evităm să facem planuri de genul „vrem fetiță" sau „vrem băiat", sau să avansăm vreun anumit număr de copii. În linii mari, ne dorim să fim o familie normală, probabil cu doi copii, dar cifra asta nu înseamnă nimic acum, decât o idee vagă, vom vedea ce ne aduce șansa...

 

Care sunt planurile tale din viitorul apropiat? Ce-ţi mai doreşti de la viaţă?

 

Îmi doresc să fiu mămică - asta fiindcă tot m-ați întrebat de copii - și, în același timp, să țin pasul cu planurile muzicale pe care le am, voi lansa în curând un album nou, am și destule single-uri în proiect, gândim și niște videoclipuri frumoase... Îmi doresc să fiu, mai departe, aproape de publicul meu, să nu dezamăgesc niciodată, să trăiesc liniștită, iubită, îndrăgostită continuu de soțul meu, sănătoasă, înțeleaptă.

 

Apropo de Rm. Vâlcea, ai fost de mai multe ori aici. Cum ţi se pare oraşul şi oamenii de aici?

 

Mie îmi este familiar spiritul oltenesc, sufletul sudului - știți că soțul meu e gorjean și am avut ocazia să vin foarte des în regiunea asta, am fost fascinată întotdeauna de deschiderea pe care o au oamenii, de vioiciunea lor. În Rm. Vâlcea, îmi plac străzile din centru, îmi place liniștea orașului, cumva discreția lui. Oamenii sunt destul de modești și comunicativi. Mă simt acasă aici, revin întotdeauna cu mare plăcere.

 

Te rog să transmiţi un mesaj fanilor tăi din Râmnic.

 

Le mulțumesc din suflet râmnicenilor pentru cât de ospitalieri au fost întotdeauna cu mine. Le apreciez finețea și politețea, căldura și cuvintele pline de bunăvoință, de admirație care mă motivează să merg mai departe. Vă doresc să vă rămână în inimă primăvara asta, în gândurile voastre să nu se scuture pomii de petale, niciodată...